Clujul este genul de oraș care adoptă pe oricine. Nu trebuie să te naști sub Dealul Feleacului pentru a te considera clujean. Trebuie doar să numești acest loc acasă, indiferent de unde ai veni. Iar Cluj-Napoca și Universitatea înseamnă acasă în adevăratul sens al cuvântului pentru Ioan Picu. Sau Nuțu, așa cum îl alintă prietenii.

„Am 46 de ani, familia mea s-a mutat în Cluj când eu aveam un an. Mă voi considera întotdeauna clujean, chiar dacă am fost plecat și am stat mai mulți ani în alte localități din țară, pe motiv de schimbare de locuri de muncă. Faptul că am fost plecat nu a însemnat că nu știam sau nu urmăream ce se petrece prin sportul clujean”, își începe povestea Ioan, unul dintre suporterii fideli ai U-Banca Transilvania.

Deși a copilărit în Gruia, Nuțu nu s-a gândit să încerce fotbalul la cealaltă echipă din oraș, așa că a ajuns la piticii șepcilor roșii. Era oarecum firesc, din moment ce pe frigiderul de acasă avea lipite abțibilduri pe care scria «Numai „U”!». „Nu stiu de ce, dar pentru mine sportul în Cluj a însemnat și înseamnă Universitatea”, continuă Ioan. El nu va uita niciodată primul său meci de fotbal văzut pe viu, acum patru decenii. Alb-negrii dădeau piept cu Baia Mare, pe vechiul stadion municipal. Atmosfera l-a impresionat pe puștiul de atunci, mai ales că exista bucuria jocului între protagoniștii din iarbă. În timpul liceului, Ioan a venit și la partidele de baschet din Sala Sporturilor. Imediat, baschetul a devenit sportul său preferat.

„Merg la sală ca la un spectacol. Sau cel puțin așa sper de fiecare dată. Când vine vorba despre tradiție, eu cred că acest spirit se formează. Mă refer la o acumulare treptată, continuă și care trebuie întreținută de sportivi și suporteri deopotrivă, fiecare cu responsabilitățile sale. Eventualele rezultate mai proaste nu le consider un motiv să renunți să mai mergi la sală și să îți plătești abonamentul, mai ales dacă favoriții pierd cu adversari valoroși. În schimb, atitudinea și tratarea jocului cu indiferență de către sportivi și staff, da, ar putea reprezenta un motiv”.

Nuțu deține abonament la meciurile U-Banca Transilvania din anul 2013 și recunoaște că este un sentiment reconfortant să aparții de un grup construit pe o structură pozitivă, cum ar fi o formație aflată în competiție. De aceea, se bucură la fiecare întâlnire cu ceilalți suporteri, chiar dacă nu le știe la toți numele. Pentru el contează faptul că, pe respectivii oameni, îi vede la sală.

Thumbnail

„Prin 2012, după un meci, mulți suporteri au mers la un restaurant cu specific german. Acolo obișnuiau să se strângă fanii și era clar că lumea se știa din vedere, însă fiecare venise și stătea în cercul său de prieteni și cunoștințe. Era aglomerație, personalul nu mai făcea față. Un grup a plecat și a lăsat banii, o sumă deloc neglijabilă, altui grup aflat la o masă vecină, pentru a achita nota. Așa, direct, fără probleme, doar prin simplul fapt că se cunoșteau din vedere, de la meciurile de baschet. Atunci am înțeles ce legături se creează între oamenii din sală”, mărturisește Ioan.

De-a lungul timpului, numeroși sportivi l-au cucerit pe Nuțu. Astfel, îl respectă pe fostul fotbalist Ioan Ovidiu Sabău și se declară impresionat și acum de prestațiile de sub panou ale lui Ghiță Mureșan. Dintre străini, îl va aprecia întotdeauna pe Zoran Krstanović, însă nu îi neglijează nici pe actualii componenți. De aceea, a fost încântat să afle că Donatas Tarolis va continua sub comanda lui Duško Vujošević și Mihai Silvășan.

„Am de relatat o amintire oarecum amuzantă. Acum câțiva ani mă confruntam cu fel și fel de probleme la locul de muncă. Pe de altă parte, mă gândeam să nu ratez niciun meci de acasă. Imediat ce am scăpat de la muncă, am mers fuga-fuga la sală. De fapt, la ambele săli, deoarece credeam că nu am reținut bine locația. Am alergat dintr-un loc în altul până să constat că nimerisem ora corectă a jocului, dar greșisem cu o zi disputarea partidei”, spune Nuțu, cu zâmbetul pe buze.

Oricâte bătăi de cap i-ar da programul de la serviciu, Ioan încearcă să asiste la fiecare încleștare baschetbalistică. În cazul unor deplasări, alege să vină tot la sala polivalentă și să fie alături de băieți, privind meciurile la televizorul din bar. Drept dovadă, afirmă cu tărie că ninsoarea și frigul nu ar trebui să fie motive ca un fan adevărat să lipsească de la partide.