Dragă Aleks,

Se spune că orice început are și un sfârșit. Ai dreptate, sună a clișeu. Ție nu îți plac clișeele. Întotdeauna ai fost un tip pragmatic. Nu puteai fi altfel, din moment ce ai crescut într-o familie în care sportul înseamnă enorm. Tatăl tău a jucat handbal și a ieșit de două ori campion european. El reprezintă un model pentru tine. Un adevărat mentor. Copii fiind, tu și fratele tău ați mers întâi la karate, apoi ați ajuns la baschet. Te-ai îndrăgostit de baschet, dar ți-au plăcut, în paralel, toate sporturile.

Din start ai știut că vrei să devii sportiv profesionist.

Ai avut, cu alte cuvinte, țelul tău în viață. Așa că ai început să iei în serios baschetul la vârsta de 14 ani. Ți-a fost ușor să te faci remarcat, prin prisma spiritului tău de învingător. Prin prisma determinării de la antrenamente. Cariera de senior ai început-o în 2003, alături de Borac Čačak, o echipă dintr-un oraș aflat în centrul Serbiei. Această formație a fost antrenată, acum patru decenii, de Aleksandar Nikolić, considerat părintele baschetului iugoslav. O sală din Belgrad îi poartă numele. Ai evoluat de atâtea ori pe acel parchet. La Borac și-a început activitatea de jucător și Željko Obradović. Îl cunoști bine pe actualul principal al lui Fenerbahçe, deoarece amândoi proveniți din lumea baschetului mare.

După Borac Čačak, te-ai mutat în capitală, semnând cu FMP Zeleznik. Ai simțit prima oară gustul succesului, câștigând Liga Adriatică și Cupa Serbiei. Într-un singur sezon, ai atras atenția cluburilor din Europa. Te-au căutat turcii și ai bătut palma cu Efes Pilsen. Asta se întâmpla în primăvara lui 2007. Ai vrut să vezi Moscova, ți-a plăcut proiectul lui Dynamo și ai plecat în Rusia. Nu a ieșit cum sperai, dar un fundaș de valoarea ta nu putea duce lipsă de oferte. Orice antrenor caută jucători de caracter.

În noiembrie 2007 te-ai înțeles cu Alba Berlin. Îmbrăcând maioul lor galben, ai pus mâna pe trofeul Bundesligii. Aventura din Germania ți-a prins bine, însă a venit oferta mult așteptată. În sfârșit a existat șansa să semnezi cu Partizan. Ții cu ei de mic și te onorează faptul că ai contribuit la performanțele lor. La Partizan ai cucerit două titluri și două cupe ale Serbiei. În 2010, echipa voastră a ratat la mustață calificarea în finala Euroligii. Deși ați condus întreg meciul, Olympiacos s-a impus în prelungiri. Pe final ați pierdut și duelul pentru locul trei, cu CSKA Moscova.

Ai găsit puterea să treci peste acele eșecuri.

Dacă stai să te gândești, ai face orice să schimbi deznodământul Final Four-ului de la Paris. Nici timpul nu ți-a permis să stai supărat, deoarece urma Campionatul Mondial în august. Acolo a venit o nouă dezamăgire. Serbia a cedat dramatic semifinala cu Turcia. Te regăseai în lotul lui Dušan Ivković , terminând turneul cu o medie de 9.6 puncte. În frunte cu Türkoğlu, turcii v-au învins cu 83-82 și au disputat finala cu Statele Unite. Mai departe nu a contat scorul.

Încă o dată, tu ai găsit puterea să treci peste amărăciunea eșecului.

Thumbnail

Te-ai concentrat la propria carieră, întorcându-te în Turcia, la Trabzonspor. Baschetul te-a purtat la alte trei grupări din Țara Semilunei: TED Ankara Kolejliler, Torku Konyaspor și Turk Telekom Ankara. În Lituania ai jucat la galonata Lietuvos Rytas, pe când în Italia ai luat titlul și cupa alături de Montepaschi Siena. Între timp, ai prins și un campionat european cu naționala.

În 2015 s-a ivit o altă provocare și ai sosit la Steaua București. Cei de la U-Banca Transilvania te-au dori în vara anului următor. Nu te așteptai să găsești la Cluj-Napoca o asemenea atmosferă. Imediat ți-a plăcut orașul și te simți ca acasă aici. Ești sincer și recunoști că nu te așteptai nici să vă bucurați de rezultate rapide. Numai că grupul s-a unit perfect.

La Oradea, în SuperCupă, coșul tău de trei puncte a stabilit învingătoarea. Debutai la U-Banca Transilvania cu un buzzer-beater. Pe bancă debuta și Mihai Silvășan. Evoluțiile voastre creșteau vizibil. În FIBA Europe Cup ați oferit prestații la înălțime și ați răpus-o pe Pau-Orthez din Franța. La Sibiu, în finala Cupei României, ai ieșit din nou la rampă. BC Mureș beneficia de șase puncte avans, însă ai fost de neoprit. Astfel, la sfârșitul timpului regulamentar, tabela indica 79-78 în favoarea Clujului. Sărbătoreai împreună cu colegii.

Thumbnail

Totul mergea perfect.

Din păcate, sezonul tău a început și s-a încheiat la Oradea. Se desfășura semifinala Ligii Naționale. În jocul IV ai suferit o accidentare gravă. Ți-ai rupt tendonul lui Achile și te-ai operat. Doar tu știi cât ți-a fost de greu. Nu îți simțeai degetele de la picior. Practic, a trebuit să înveți să mergi din nou. Permanent ai crezut în propriile forțe. Spui că puterea mentală reprezintă factorul cheie într-o situație crâncenă. Când intri pe teren, recunoști că nu ai limite. Și îți doreai enorm să revii.

O bună parte a recuperării ai efectuat-o la Cluj-Napoca. Atunci te-ai apropiat de Adi Resteman. La masaj, Csabi îți povestea despre spiritului Universității. Râzi de el, îl tachinezi că nu știa prea bine engleză. Totuși, îl admiri că a învățat să vorbească aproape perfect limba lui Shakespeare. Csabi te-a dus și la meciurile de fotbal. O susții pe Partizan, înțelegi fenomenul. Vedeai, în oraș, atașamentul clujenilor față de șepcile roșii. O grămadă de mașini au la oglindă fanioane cu “U”. Ți-ai pus și tu unul în parbriz.

Lunile treceau, conștientizai că progresezi.

Te-ai întâlnit la o nuntă în Serbia cu Miloš Teodosić. „Cum ești?” – te-a întrebat fostul coechipier de la națională. I-ai răspuns că o duci bine, că doctorul ți-a dat voie să mergi fără cârje. Nedumerit, Miloš te-a întrebat din nou: „Păi și atunci de ce le ai la tine?”. Îți era încă teamă să pășești fără ele. La eveniment participaseră numeroși sportivi, aflați în vacanță. După câteva pahare de whiskey, Teodosić ți-a aruncat cârjele. „Să te văd acum”, ți-a zis. Și ai mers fără probleme.

Ai revenit la U-Banca Transilvania cu poftă de performanță. În februarie 2018, ai contribuit la adjudecarea Cupei României. În toamnă ați îmbogățit vitrina clubului cu o altă SuperCupă. Sperai să realizați eventul. Așteptările se ridicau la cote înalte. Luai în calcul retragerea, dar voiai să îți iei adio de la baschet din postura de campion.

N-a fost să fie.

Thumbnail

Baschetul te-a învățat atâtea lucruri despre viață. Cariera ta a fost cu suișuri și coborâșuri. La fel și cei trei ani petrecuți la U-Banca Transilvania. Orice familie trece prin perioade de criză și ești convins că echipa va învăța multe de pe urma sezonului actual. Numești experiența de aici drept „o călătorie grozavă”.  Potențialul te-a impresionat și le transmiți clujenilor că ar trebui să se extindă. Să atace Europa!

Mai poți juca, însă ți-ai dat seama că ar fi benefic să te oprești. Copiii tăi, Julia și David, cresc văzând cu ochii. Nu vrei să ratezi niciun moment din viața lor. Julia începe școala în câteva luni și intenționezi să o aștepți să iasă de la ore în fiecare zi. Baschetul profesionist nu te-ar fi lăsat. Baschetul profesionist programează antrenamente, deplasări lungi și meciuri săptămânale.

Nu îți cataloghezi decizia drept un sacrificiu. Nicidecum. Retragerea bate la ușa fiecărui sportiv, mai devreme sau mai târziu. În 20 de ani de baschet, tu ai demonstrat profesionalism. Un profesionalism desăvârșit. Nu pari genul de persoană emotivă, gândindu-ne la miile de coșuri înscrise cu sânge rece. Acum este o situație aparte. Mărturisești că ți-e teamă de necunoscut, dar pari pregătit.

La fel, pari pregătit să obții medaliile de bronz în dauna Craiovei. Au rămas în joc și duci misiunea până la capăt. Probabil, duminică vei păși ultima oară pe parchetul BT arena, într-o confruntare oficială. Va fi ultima reprezentație în fața propriilor suporteri. I-ai cucerit prin personalitatea ta. La rândul lor, fanii îți vor rămâne în suflet. Le transmiți că îi aștepți la sală și promiți că echipa va aborda cu motivație finala mică. Pe de altă parte, realizezi că îți va lipsi totul. Îți va fi dor să auzi imnul „Slavă ție, studenție”. Îți va fi dor de atmosferă și de colegi. Îți vor lipsi prietenii speciali, dispuși oricând să te ajute.

Îți va lipsi Clujul.

Iar tu îi vei lipsi Clujului, cu siguranță.

Comentarii